joi, 30 aprilie 2009

Melancolie???


MELANCOLIE
“Ceea ce este echivoc si de o atractie indefinibila in melancolie, deriva din regretul stapanit pentru trecerea lucrurilor si din teama de oprire a lor.”

Imagineaza-ti, de exemplu, ca stai pe prispa casei, singur, intr-o dupa-amiaza de toamna tarzie. Te uiti pierdut la frunzele galbene si rosii ale vitei de vie care de abia se mai tin de crengi si cu o ultima suflare isi dau drumul, mor, si cad usor in adierea vantului pe cimentul rece, le urmaresti cu privirea si, dintr-o data, frunzele se inverzesc, dispar si spunt inapoi in vita de vie, le vezi umbra pe ciment. Umbra este atunci acoperita deodata de o parura pe care sta un copil care se joaca cu niste jucarii pe care inecpi sa le recunosti. Iti aduci aminte ce bine era cand te jucai vara cu o noua jucarie. Apoi, curtea se umple de copii pe care parca ii sti, tii amintesti si pe ei, acum sunt colegii tai de serviciu, unii nu mai sunt langa tine, din cauza unor accidente teribile. Tu stai in continuare pe prispa si ii privesti uimit. Nu iti vine sa crezi ca acea imagine reprezanta fericirea. Aproape ca uitasesi ce e aia. Si te mirai cum o simpla bucata de plus putea sa te faca atat de fericit. Curtea era atat de vie, incepi sa iti amintesti si ca tu chemai pe toata lumea la tine si le puneai la dispozitie averea ta, jucariile tale cele mai de pret. Apoi o vezi si pe bunica. Va aduce tuturor un castron urias cu cirese, preferatele tale. Ce dor iti este de ea. Apoi toata scena se muta pe strada. Acolo erati tot voi, tu si compania, va jucati diferite jocuri. Nu va ajungea o zi intreaga. Deodata copii incep sa dispara unul cate unul. Ai ramas numai tu, iti faci cu mana si dispari. Ca si cum ti-ai fi luat adio de la acele amintiri, de la copilarie, perioada in care fericirea ta nu tinea seama de niciun obstacol. Te ridici brusc de pe prispa, incerci sa fugi in locul in care cu cateva secunde in urma, statea vechiul si ponositul tu. Dar, déjà cand te ridicasesi nu mai erai in curtea ta, erai intr-un spital. Nu mai intelegeai nimic. Ce s-a intamplat cu copilul de mai devreme? Voiai sa-l mai privesi putin, te facea atat de fericit…. Acum vezi un tanar de vreo 23-24 care sta cu capul ascuns in spatele palmelor, pe un scaun retras in sala de asteptare. El o fi? O fi crescut? Nu crezi. Nu are cum. A trecut atat de mult timp. Pentru o clipa tanarul isi dezvaluie identitatea si te recunosti din nou. De ce esti singur si ce s-a intamplat? Te chinui sa iti aduci aminte, dar, in disperatele tale incercari simti o puternica durere in piept ca si cum te-ar fi injunghiat cineva. S-a intamplat ceva ce tu nu puteai sa iti aduci aminte si atunci continui sa privesi scena . un barbat in alb se apropie de tine si atunci te apropii si tu ca sa poti auzi ceva. Il auzi cum iti spune ca ii pare foarte rau si ca au incercat tot posibilul. Si atunci vezi cum incepi sa plangi, durerea din piept nu te lasase, iar acum se amplificase. Incerci sa opresti filmul, dar nu poti, sau iti este teama sa incerci de mai multe ori, incepeai sa regret ca ai crescut. Te simteai mult mai insiguranta, mai puternic si mai fericit cand erai copilul care se juca sub vita de vie. Te apucase nostalgia copilariei si iti era teama sa opresti filmul. Realizezi atunci ca nu putusesi sa iti aduci aminte acel lucru pentru ca refuzasesi sa o faci. Nu voiai sa pastrezi acea amintire. Voiai sa uiti. Si ai uitat. Dar acel lucru care te plimba prin trecutul tau, nu se subordonase ordinelor de a “uita”. Prelua controlul si te obliga sa-ti amintesti, totul, de la cele mai bune zile, pana la cele mai rele. Nu te scuteste de nimic. Dar te-a chinuit destul si atunci te lasa din nou pe prispa casei tale, vezi din nou prin ochii tai, nu mai esti spectator al vietii tale.
Ti-ai dat seama cine a facut acest lucru? Cine te-a chinuit atat?Spui ca te-a chinuit, dar de fapt, recunoaste ca adori chinul asta, nu e o dovada de masochism. Hai spune drept. Iti place cand vine in vizita, parca te invie, hai spune, in fata mea poti sa recunosti. Eu nu te judec. O recunosti? Iti este atat de familiara. Daca nu ai reusit, te ajut eu, eu pot sa iti suflu, fara ca nimeni sa ma taxeze, pentu ca, la urma urmei, eu tin cu tine…. “Ceea ce este echivoc si de o atractie indefinibila in melancolie, deriva din regretul stapanit pentru trecerea lucrurilor si din teama de oprire a lor.”

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Iepurasii o sa conduca lumea!!!

Da!!! Iepurasii o sa conduca lumea!!! De ce iepurasii? Pai uite-te si tu in rafturile magazinelor. Iepurasi de toate marimile, culorile, de ciocolata neagra, de ciocolata alba, cu caramel, fara caramel cu ciocolata alba si neagra , cu fructe,de plus, de lemn, de plastic, de sarma din orice material. Oamenii cumpara cate unul din fieaare, nu conteaza ca asa o sa aibe o armata, nu, trebuie doar sa aibe cati mai multi iepurasi. I-ai vazut si tu cum stau asezati in raft. Se uita la tine atat de frumos ca si cum ar spune “ Eu sunt tot ceea ce e mai bun pe planeta. Eu sunt ceea ce iti doresti”. Tuturor le plac iepurasii fie ca la tava sau la dormit, tuturor le plac. Nu ai cum sa nu iti placa. Te si auzi zacand “ Ce urechiuse, ce codita, ce botic. Uite-te la ochisorii astia. Nu-I asa ca-s ce-i mai frumosi si dulci ochisori pe care i-ai vazut ever?” si evident, nu ai cum sa parasesti magazinul fara a avea si tu macar un iepuras in cos. La urma urmelor ese materialul perfect cu care sa-ti multumesti rudele pline de interese care vin in vizita, invitate sau nu, nu le poti primi cu mana goala si deci …cine te scoate din incurcatura? Evident, Iepurasul. Dar e in regula…Iepurasii nu conduc lumea deact cateva saptamani cat stau in rafturi…apoi sunt inlocuiti de vesnicile cutii cu bomboane, asta pana la Craciun cand Mos Craciunii preiau conducerea.
Dar…acum…spune drept. Nu iti doresti si tu un iepuras? Mi-e poti sa-mi spui. Te cunosc de atata timp. Eu tin cu tine, sunt de partea ta. Daca vrei un iepuras, vreau si eu unul. Hai spune-mi. Vrei un iepuras?

Ce bine ca esti (part II )

? S-a terminat pentru ca asa a trebuit sa se intample. De ce? Pentru ca erati diferiti si, desi va adorati, nu va iubeati. Nu . Voi nu va iubeati. De cate ori i-ai spus ca o iubesti? Nu sti? Pai nu stii ca nu i-ai spus. Dar de cate ori ti-a spus ea tie ca te iubeste? Nici asta nu iti aduci aminte? Nu o faci pentru ca nu ai ce sa iti amintesti. Ea era drogul tau, doza care te tinea in viata. Fara ea, intrai in sevraj. Numai ca, atunci cand nu ai mai avut-o, nu ai putut da fuga la coltul strazii sa iti mai cumperi o doza pentru ca ea nu era data la pliculet si nu era in garantie. Ai stricat. Ramai fara. Di tu ai tricat. Ai ramas fara tot. Stii ce ti-a rams? Nimicul. Da, din nou nimicul. Din nimic s-a nascut viata, din nimic a inceput si iubirea voastra, din nimic incepe TOTUL si totul e un cuvant mare. Dar dumnezeu e marinimos si te lasa sa iti transformi nimicul in ceva. Ti-e frica? sa nu iti fie. O sa-ti placa. Da. O sa vezi. Esti trist acum, stiu. esti trist si crezi ca viata ta e de mizerie. Nu te agita. Stiu...ea a fost steaua ta, o inaltai pe cer in fiecare noapte, o tineai in adierea noptii si o coborai la rasarit, dar nu ai stiut sa tragi de sfori. S-a saturat. N-o poti condamna. A durut-o. Acum nu mai poti sa atingi cerul sa ii furi din nou o stea. De ce? Pentru ca nu mai esti capabil sa iubesti, ci doar sa adori ideea ca iubesti. Si cerul simte, si atunci cand vede ca te apropii si ca intinzi mana slinoasa sa furi din ce nu e al tau, isi ia jucariile si pleaca. Si tu ramai cu mana intinsa, cu ochii goi, cu rasuflarea taiata, cu obrajii uzi, in picioare, incercand sa zaresti o stea. Nu te grabi . Ai si tu steaua ta...

miercuri, 15 aprilie 2009

Ce bine ca esti...


Tu iubesti? Da, tu? Nu stii? Cum nu stii. Nu recunosti iubirea? Nu stii ce e aia? Cum sa nu stii? Nu ai iubit niciodata? Nu? Cum sa nu iubesti? Cum sa nu fi simtit nici macar o data cum iti alearga prin vene un imbold infiorator de iubire. Sa te uiti in gol si sa fii departe. Sa te trezesti ca vorbeste lumea cu tine si tu, chiar daca te uiti la ei, nu pricepi nimic. Sa incepi sa razi si sa nu stii de ce. Asta ti se pare o prostie? Nu e prostie. E fericire. Fericire! Esti fericit.Si cand esti fericit iti vine sa alergi si sa razi in gura mare pentru ca vrei sa iti imparti fericirea cu toata lumea. Sa stie toata lumea, dar toata lumea ca tu iubesti. Ti se pare penibil? Nu e. E un sentiment mult mai puternic decat tine. Mult. Mult mai puternic. Te invadeaza, te poseda, te impinge sa faci lucruri pe care nu le faci in mod obisnuit, te innebuneste, si cand iti da drumul, cazi...Uneori mai usor, alte ori si de cele mai multe ori, cazi repede. Atat de repede incat nici nu ai timp sa tipi. Si atunci lovitura simti ca te omoara. Dar n-o face. Te debusoleaza, te deprima, te enerveaza, te umple de ura, dar nu te omoara. NU. Nu te omoara. Stii cine te omoara? Indiferenta. Aia e cea mai rea. Aia te ucide. Dar o face incet ca sa savureze ficare secunda in care te chinui. Dar tu nu vrei sa cazi. Nu, nu vrei sa ii dai drumul. Iti place prea mult ca sa ii dai drumul. Esti dependent de el. Te enerveaza asta si te doare, dar e o durere pe care o accepti si care, pana la urma iti place. Da stiu ca iti place. Si stii ce mai stiu? stiu ca iti placea sa stati de vorba si adorai noptile alea in care frugeati in parc cu niste patrui si ciocolata calda si stateati toata noaptea langa lac, tinandu-va in brate si vorbind. vorbind. mult. si tu te mirai cat de mult vorbeati si inca mai aveati ce sa va spuneti. Ce frumos era, nu? Iti placea. Da iti placea asa de mult ca nu mai voiai sa se termine. stiu, stiu.... Credeai ca ea este "rasplata " pentru tot ce facusesi pana atunci si iti placea. Nu credeai nici tu cat de norocos esti! De adorat, o adorai. Dar de iubit,o iubeai? Ca nu e acelasi lucru. nu nu. nu e. de fiecare data cand te intalneai cu ea, simteai cum picioarele tale parasesc pamantul si te inaltai, faceai din toata viata ta o scara si scara asta era asa de lunga incat puteai ajunge la cer si ii puteai fura mereu cate o stea. Vezi ce frumos era? Si imi spui mie ca nu stii ce e aia iubire. Ea era iubirea. era parte din tine, erai parte din ea. 2 in 1. Erati totusi diferiti. Tu erai naiv,egoist, orgolios, posesiv, ea era visatoare, vesela, impunatoare totodata si adorai puterea ei de a te convinge sa faci ceva ce nu ti-ar fi trecut niciodata prin cap ca ai sa faci. De cate ori nu i-ai spus zambind " Doamne! ce faci din mine!". Ea zambea si iti dadea un sarut scurt in coltul gurii. De ce era asa scurt? Ca sa ii simti lipsa. Ca sa fi constient ca meriti mai mult si ca trebuie sa lupti ca sa obtii mai mult. Asta te scotea din sarite, dar incepeai sa zambesti cand o vedeai cum alearga desculta prin iarba, pentru ca ii placea mult sa simta firicelele de iarba cum se culca sub greutatea ei, in rochia aia care iti placea tie atat de mult, dar care ei nu ii placea deloc, rochia pe care tousi o purta numai de draguul tau. Si acum.....Te intrebi de ce s-a terminat totul ?

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Emotionless....


Daca acum ceva timp imi spuneai ca sunt prea romantica, acum imi spui de ce sunt atat de insensibila. De ce nu ma mai emotionez...era datoria mea sa fiu emotionata cand ma intrebai ce flori imi plac si daca imi place sa privesc rasaritul. Ti-am spus atunci ce flori imi plac si ce semnifica fiecare pentru mine si ti-am mai spus ca imi place sa privesc rasaritul, dar nu singura. Acum probabil ti-as raspunde ca florile sunt mult mai frumoase in ghiveci si ca nu imi place sa primesc flori. Pentru ce? Doar ca sa te ascult pe tine topita de admiratie? Daca vrei neaparat sa-mi aduci flori, adumi niste semninte sa le plantez, sau adumi un ghiveci cu flori, as aprecia mai mult. Ce vrei? Sunt eu ciudata, spune-mi cum vrei. Sau de ce sa imi aduci flori? Adumi o inghetata. E mai ieftina, si daca ei una la cutie, o putem imparti. E mai frumos asa, nu crezi? Cat despre rasarit. Acum vreau sa-l privesc singura. Ma linisteste, ma elibereaza. Nu vreau sa crezi ca visez la cine romantice, nu, acum mi se pare atat de libidinos, urca-ma in tren si hai la mare. Mi-e dor de mare, as fi muuuult mai fericita daca ai face asta. Biletul de tren nu e atat de costisitor.

Te miri de ce sunt atat de rece si de "untouchable"(cum spui tu)? Pai simplu. Ca ai fost atat de dulce, extrem de dulce incat nu m-ai facut decat sa inghit mai multa sare. Probabil tin post. Sau imi place sa cred ca asta e motivul.....Sau probabil nu sunt dispusa sa fiu dulce si romantica ....nu..nu acum..poate altadata....sau nu cu tine. Am incercat sa iti spun si altfel...dar nu m-ai ascultat...

De ce sa spunem adevarul?


De ce sa spunem adevarul? De ce sa nu mintim? De ce sa nu judecam lumea dupa ceea ce vedem? Sa nu mintim doar pentru ca "sa nu minti" e una din cele 10 porunci? Sa nu mintim pentru ca "e mai bine sa spui adevarul"? Cine hotaraste ce e mai bine? Tu? Tu n-ai mintit niciodata? hm...ai mintit, stiu, dar ai si spus adevarul si atunci cand l-ai spus ai fost judecat, ti s-a urlat in fata, ai fost jignit, dar ai spus adevarul!!!Si ce? Daca minteai erai fericit, dar te bagai intr-un razboi cu constiinta, daca ai asa ceva, din care nu e sigur ca iesi imediat.

Se spune ca o minciuna nevinovata nu face rau, dar un adevar mare mereu raneste? Dar cum sa poti dormi cu gandul ca traiesti intr-un copac fara radacini? Gata oricand sa cada, sa raneasca pe tine sau chiar pe altii.

Se mai spune ca nebunii, betivii si copii spun adevarul. E cam trasa de par chestia asta. Sa o luam pe rand. Nebunii-pot fi atat de nebuni incat adevarul lor poate sa fie urmatorul: eu sunt Allah! E sfarsitul lumii! Cerul e verde! etc. Betivii-in majoritatea cazurilor e adevarat. Copii-adevarul este relativ. Adica de cate ori n-ai mintit in copilarie? Mama: Cine a spart vaza? Copilul: Cainele. sau Nu stiu, eram in camera mea. Mama: Ti-ai facut temele? Copilul : De 3 ore.

E in natura umana sa mintim. Si uneori o facem fara sa vrem, crezand ca astfel ii ranim pe ceilalti, dar ,de fapt, doar le prelungim minciuna.

Mintim de cand ne stim. Mintim mereu. "Esti acasa?" "Nu, sunt la cumparaturi!(de fapt gatesc si n-am chef de tine)". "De ce n-ai raspuns la telefon?" "Nu-l aveam la mine!".

Cat de des auzim chestiile astea si chiar si noi le folosim. Pana la urma si a minti e o arta. Nu toti stiu sa minta. Altii sunt prinsi imediat, nu pentru ca minciuna nu e "indeajuns de credibila", ci pentru ca ei nu stiu sa o faca sa fie credibila. Daca te uiti pe cer, rosesti, iti freci mainile, iti tremura vocea, esti agitat cand minti, atunci esti prins imediat.

So...Sunt intr-o mare, mare dilema. Sa mint sau sa spun adevarul? E ca si cum as spune: Sa fiu fericita sau sa ma chinui singura?Oare nu e mai bine sa mintim sa ne fie bine? O viata avem, decat sa traim prost si in adevar, mai bine fericiti si minciuna! Dar ce om poate fi acela care te priveste in ochi si te minte?


...

miercuri, 1 aprilie 2009

Vreau sa fiu o oglinda!


Vreau sa fiu o oglinda. De ce tocmai o oglinda? Iata de ce! In fiecare dimineata, primul lucru pe care il faci dupa ce te ridici din pat este sa te uiti in oglinda, (sa presupunem ca as fi una), deci te uiti la mine, apoi iti pui pasta de dinti pe periuta si in timp ce te speli te uiti la mine. Dupa ce termini, te uiti din nou la mine si daca te-ai trezit bine, pot sa te fac sa arati impecabil si sa-ti faca ziua si mai buna, dar, in schimb, daca te-ai trezit cu fata la cearceaf, eu te ajut sa fi si mai morocanos. Apoi te imbraci si te uiti din nou la mine. Pe tot parcursul zilei nu ratezi nicio ocazie sa te uiti. Esti curios sau e doar o obisnuinta, pentru ca sunt peste tot. In magazine, in scoli, la locul de munca, in baile oricarei institutii, in masina ta, peste tot in casa ta, absolut peste tot. Dar nu ma vezi numai tu pe mine, eu te vad de multe ori mai bine pe tine. Te vad peste tot si in toate momentele stanjenitoare cand nu vrei sa te vada nimeni, eu te vad. Daca te porti frumos cu mine, si ma ingrijesti, te pot face sa te simti mai bine in pielea ta mai des, dar daca vreau sa ma distrez, te fac sa ma urasti si sa-ti doresti sa scapi de mine. Dar nu poti. De ce? Pentru ca sunt peste tot si sti ca daca ma spargi iti fac si eu un cadou, 7 ani de ghinion, sau ma razbun si am grija ca o parte din mine sa te raneasca mai tare decat ar fi facut-o o dimineata proasta. Tot eu am si grija de tine, iti acopar spatele si iti dau posibilitatea sa vezi tot ce te inconjoara, asa ca multumeste-mi mai des!