duminică, 21 iunie 2009

Droguri, sex si filme porno...


Nu imi amiteam bine aminte daca ajunsesem cu propriile forte pana in baie sau daca rugasem pe cineva sa ma care pana acolo, desi nu cred ca as fi avut pe cine pentru ca nu era nimeni destul de treaz sa ma inteleaga, da’ pai sa ma care pana in baie. M-am trezit in baie cand talpile mele avusesera primul contact direct cu gresia rece. Nu stiam bine ce cautam in baie sau de ce am vrut sa vin acolo. Ma simteam atat de obosita de parca as fi facut ocolul pamantului alergand fara oprire si fara sa primesc nici macar o nenorocita de gura de apa. Mi-am aruncat intr-un colt tricoul si pantalonii, care nici macar nu erau ai mei, nu stiam ai cui erau sau cum au ajuns pe mine, nu conta. Am intrat inca ametita in cada rece mirosind a tutun, a votca si bere si, probabil, a duhoarea ultimului care furase o bucata din mine , toate cat mai ieftine. Am lasat apa sa curga pana am simtit primele picaturi de apa calda. Déjà ma simteam mai bine, apa calda imi facea bine, imi placea cum trupul amortit se reincalzea de fiecare data cand o noua picatura ateriza pe el si revenea din nou la temperature rece de dinainte. Eram atat de rece incat puteai spune cu usurinta ca eram moarta de muult. Nu imi fusese frig, probabil trecusem de punctul acela maxim de inghet, incat devenisem imuna la frig. Nu stiu exact cat am stat sub dus, era o senzatie atat de placuta, nu imi pasa cata apa consum, nu era pe banii mei intrucat nu eram acasa. Am continuat sa mai stau sub dus. Nu ma induram sa plec. Era ca si cum cineva ma tinea cu forta acolo. Probabil nu puteam opri apa pentru ca speram ca daca apa imi inunda fiecare por al pielii ar fi sters definitive duhoarea copilariei. Nu fusesem niciodata un copil in adevaratul sens al cuvandului. Draga mea “copilarie” a fost umflata de mucuri de tigara, sticle goale de alcool si filme porno. Am avut totusi noroc. Cei care ma adunasera de pe drumuri la 12 ani ma considerau destul de urata si cu un corp suficient de “imperfect” ca sa fiu actrita in filmele lor. Cand A. m-a gasit lesinata de foame, dormind intr-un colt al unei stradute inguste din X, i-a fost mila de mine, sau cel putin asa inca ma pacalesc sa cred asta, sau poate ca spera sa ia ceva bani pe mine, gandindu-se ca macar la spalat podele si veceuri si la gatit puteam fi buna. Din pacate, A. nu a avut noroc. Tuturor celor care a incercat sa ma “doneze”, cum spunea el, le-am parut incapabila de orice fel de munca si prea urata ca sa sa ma tina macar pentru curatatul custii unui caine de cateva sute de dolari si de fiecare data cand era obligat sa ma care inapoi in apartamentul imputit in care traiam, imi dadea de mancare. In fiecare seara primeam acelasi fel de mancare. Nu eram mofturoasa si nici pretentioasa. In fiecare seara mancam…..bataie. Poate daca inceta sa ma chinuie cu bataia si imi dadea voie sa ma spal cu apa calda si sapun, nu doar cu apa rece si detergent de vase, pentru ca era mai ieftin, as fi aratat suficient de bine ca sa ma accepte cineva. A. castiga destul de bine din regia filmelor porno si traficul de fete fie pentru organe sau sex. Avea mai multi bani decat avea oricine altcineva din blocul in care traiam, loc in care se si filma. M-am intrebat odata de ce nu isi cumpara o vila luxoasa. Isi permitea zece vile, nu doar una, dar imediat raspunsul mi-a inundat capul. Daca ar fi locuit intr-o astfel de vila, ar fi fost probabil mult mai expus politiei decat daca ar fi locuit aici, intr-un banal bloc de pensionari si de vaduve, care nu ieseau din casa decat dimineata sa cumpere ziarul si sa isi cumpere mancare pentru ziua curenta, uneori sa-si ia pensile si carora nu le pasa ce se intampla in apartamentul 23 dat fiind faptul ca nu vedea niciodata pe nimeni iesind sau intrand, deci habar n-aveau nici macar daca locuia cineva acolo, pentru ca pe A. isi permisese sa izoleze fonic apartamentul, iar geamul era dinainte sa ne mutam acolo vopsit fumuriu…

Ce s-a intamplat mai departe? Ce crezi?
A venit Fat-Frumos si m-a salvat si acum am o slujba decent si traim fericiti pana cand moartea ne va desparti?
Nu. Acum sunt ascociata lui A. pentru ca sunt suficient de desteapta sa ii administrez bine banii si nu, nu mi-e mila de fetitele pe care le aduce. Acum nu le sechestreaza, ele vin de buna-voie. Isi merita soarta.

joi, 18 iunie 2009

genial...

http://www.youtube.com/watch?v=iMyNDzv5Xvs

E genial. Cata dreptate are!!!
GENIAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAL!


uitati-va:))

miercuri, 17 iunie 2009

TREBUIE SA GANDESC OPTIMIST!!!


Am vistat ca mi se intampla asta:
"-Ba, esti ciudata! spunea femeia in timp ce aranja cartile de tarot pe masa care ne despartea, iat eu nici nu intrasem bine in camera in care statea. Ciudat era ca, pentru camera unei ghicitoare, peretele ei era plin de icoane si masa pe care "dadea" in carti era acoperita cu un covoras subtire tot cu o imagine religioasa.
-Uhm...probabil..
- Trage o carte!
...(moment in care eu trag o carte, i-o intind curioasa, iar ea o intoarce cu fata in sus)
-Mda...spune ea convinsa, ai noroc la examene(e adevarat, recunosc)...mda...nu stiu....esti dezechilibrata...acu vrei acu nu vrei...daca iti propui ceva faci, daca nu, nu si pace! rade. Trage o carte! ...Ai apendicita scoasa?
- :-??????,...nu...
- Deci nu ai nimic grav, dar ia sa iti faci tu niste analize ca ai ceva mic acolo, nu stiu o cadere nervoasa, de calciu, de tensiune, nu stiu, da fa-ti analizele. O sa faci si o operatie, probabil apendicita...trage o carte! Ai prieten?
-Nu.
- Nu iti prea pasa de relatii, nu?
-Nu prea...n-am gasit pe nimeni suficent de interesant...
- Aha...pai oricum o sa te casatoresti tarziu. O sa ai o cariera buna, bine platita. Nu stiu sigur in ce domeniu, da nu medicina sau ceva legat numai de birou. O sa ai si munca de birou si de teren.
Da, bai, esti ciudata rau. Asa esti tu mai inchisa?
-Nu, sunt destul de sociabila...
-Nu ma refer la contactul cu restul. Adica stiu ca iesi cu lumea, ca vorbesti etc...da esti inchisa in tine, si esti negativista, nu?
- Ei...mi s-a mai spus ca sunt pesimista...dar..
- Ia sa fi tu mai optimista ca ce naiba, la varsta ta .....distreza-te si nu mai gandi atat. Ai boala gandirii...Mananca niste mere...o sa-ti faca bine. Si fi mai OPTIMISTA!!!! AUZI?
- A...o sa incerc..cum sa fac asta?
- O sa te descurci.
- Multumesc.
- Ai grija! Fa-ti analizele si FI OPTIMISTA!!! "
si m-a pus pe ganduri...ca doar sufar de mania gandirii...

totusi, are dreptate, dar cum sa fiu optimista? Help! Sfaturi ceva?
P.S: am incercat deja ascultatul delfinilor, nu m-a ajutat prea mult.

duminică, 7 iunie 2009

Eu o sa vorbesc, tu o sa mori ascultandu-ma.

Nu pot sa continui sa tac de fiecare data cand nu sunt de acord cu cineva, cu tine doar pentru ca “sunt o domnisoara si domnisoarele nu comenteaza niciodata. Educatia le impune asta.”. Pai tu crezi ca ala e tampit sa nu-si dea seama ca urlu la el numai uitandu-ma la el. Isi da seama, ca nu e chiar atat de prost si la ce fata am si un orb si-ar da seama ca ma abtin atat de tare sa nu fac scandal ca un fost drogat caruia dupa 2 ani de absinenta ii pui in fata un joint.
Nu pot sa continui sa inchid ochii de fiecare data cand tu deschizi un subiect, ma enervezi, ma iriti si apoi intorci problema in asa fel incat eu ies VINOVATA si tu esti VICTIMA. Nu e correct! Si o sa-mi spui “asa, si? Obisnuieste-te, asa se intampla mereu!”. Nu. Nu o sa se mai intample. Nu o sa spun ca asa imi e soarta, destinul meu, nu, in niciun caz. Nici macar nu cred in destin. Cineva destept a spus odata ca destinul e scuza celor slabi si opera celor tari. (Cred ca Nicolae Titulescu). EU nu o sa mai dau vina pe destin pentru ca mi-ai bagat pumnul in gura de fiecare data cand am vrut sa obiectez sau sa iti urlu in fata ca nu ai dreptate si ca tu esti singurul vinovat, dar tu tot ce ai fi facut ar fi fost sa-mi spui ca daca am ceva de obiectat sa ma duc la drept. Poate o sa ma duc, dar nu o sa spun niciodata ca ala a fost destinul meu.
Tu spui mereu “asta-I viata.” “accepta-ti soarta/destinul”. Tu ti l-ai acceptat. Si? Ce ai ajuns? Un ratat, un om de nimic..si cati altii sunt ca tine, ai dat intotdeauna vina pe soarta. Ea era vinovata ca tu te imbatai ca un porc si o bateai pe amarata aia de femeie care manca bataie numai de dragul copilului aluia care acu zace langa masa in cimitir. Dar destinul tau te-a salvat, ziua furi sau cersesti pentru ca ti-e prea lene sa muncesti, fie si sa strangi sticle goale sau sa duci caruturile oamenilor de la supermarketuri inapoi in “tarc”, e mult mai usor sa intinzi mana si sa speri ca un amarat care crede ca pomana e calea spre mantuire iti va da un leu ca nu iti trebuie chiar atat de multi. Te multumesti cu o paine-doua pe zi si cu o sticle de votka ieftina. Cat mai ieftina, cea mai ieftina chiar, asa poti sa-ti iei doua. Esti patetic, nici macar demn de mila. Ti-ai vinde si rudele din mormant daca ai putea si daca ti le-ar lua cineva, dar nu conteaza, poate sa-ti dea si un leu pe ele, atata timp cat leul ala e adevarat si nu de la Monopoly.
Cel mai trist e cand dai, beat fiind, peste o amarata care a lucrat pana tarziu si o inghesoi la 11 noaptea intr-un boschete ca nah esti animal si ai si tu nevoile tale. Daca amarata comenteaza si tipa, se mai allege si pe langa un viol imperfect pentru ca e putin probabil sa nimeresti gaura corecta si cu o bataie zdravana care o lasa probabil schiloada sau cu trauma fizice si psihice. Slava Domnului ca nu suferi de vreo BTS ca saracei atat ii mai trebuie. Pacat ca nu ai cancer. Unul complet, sa te manace de viu incet, dureros, sa-ti roada toate organele si tu sa simti cum musca de fiecare data din tine, la fiecare inghititura. Meriti sa mori. Nu-ti face grija, nu esti singurul si oricum, daca ai muri tu, corect(din nou corectitudinea…ih..)ar fi sa moara si ceilalti, dar cum ceilalti au destule bunuri cat sa mituiasca moartea, atunci ea te ocoleste si pe tine si atunci se duce la cineva NEVINOVAT pentru ca trebuie sa ia pe cineva cu ea, doar asta e meseria ei. Nu se poate intoarce niciodata cu mana goala.
Si totusi, intr-o zi o sa mori. Si atunci, cineva care a auzit doar cum te cheama si ca te-ai cam dus, o sa ma intrebe:
- A murit Xulescu. Cum te simti?
Si eu o sa le zambesc prosteste, pentru ca o sa ma amuze faptul ca cineva chiar a intrebat de tine, o sa ii raspund, o sa fie dreptul meu la replica si o sa o spun cu atata placere ca o sa te zvarcolesti in mormant:
- Ei…cum sa ma simt. In fiecare zi mor cativa Xulesti.