Nu imi amiteam bine aminte daca ajunsesem cu propriile forte pana in baie sau daca rugasem pe cineva sa ma care pana acolo, desi nu cred ca as fi avut pe cine pentru ca nu era nimeni destul de treaz sa ma inteleaga, da’ pai sa ma care pana in baie. M-am trezit in baie cand talpile mele avusesera primul contact direct cu gresia rece. Nu stiam bine ce cautam in baie sau de ce am vrut sa vin acolo. Ma simteam atat de obosita de parca as fi facut ocolul pamantului alergand fara oprire si fara sa primesc nici macar o nenorocita de gura de apa. Mi-am aruncat intr-un colt tricoul si pantalonii, care nici macar nu erau ai mei, nu stiam ai cui erau sau cum au ajuns pe mine, nu conta. Am intrat inca ametita in cada rece mirosind a tutun, a votca si bere si, probabil, a duhoarea ultimului care furase o bucata din mine , toate cat mai ieftine. Am lasat apa sa curga pana am simtit primele picaturi de apa calda. Déjà ma simteam mai bine, apa calda imi facea bine, imi placea cum trupul amortit se reincalzea de fiecare data cand o noua picatura ateriza pe el si revenea din nou la temperature rece de dinainte. Eram atat de rece incat puteai spune cu usurinta ca eram moarta de muult. Nu imi fusese frig, probabil trecusem de punctul acela maxim de inghet, incat devenisem imuna la frig. Nu stiu exact cat am stat sub dus, era o senzatie atat de placuta, nu imi pasa cata apa consum, nu era pe banii mei intrucat nu eram acasa. Am continuat sa mai stau sub dus. Nu ma induram sa plec. Era ca si cum cineva ma tinea cu forta acolo. Probabil nu puteam opri apa pentru ca speram ca daca apa imi inunda fiecare por al pielii ar fi sters definitive duhoarea copilariei. Nu fusesem niciodata un copil in adevaratul sens al cuvandului. Draga mea “copilarie” a fost umflata de mucuri de tigara, sticle goale de alcool si filme porno. Am avut totusi noroc. Cei care ma adunasera de pe drumuri la 12 ani ma considerau destul de urata si cu un corp suficient de “imperfect” ca sa fiu actrita in filmele lor. Cand A. m-a gasit lesinata de foame, dormind intr-un colt al unei stradute inguste din X, i-a fost mila de mine, sau cel putin asa inca ma pacalesc sa cred asta, sau poate ca spera sa ia ceva bani pe mine, gandindu-se ca macar la spalat podele si veceuri si la gatit puteam fi buna. Din pacate, A. nu a avut noroc. Tuturor celor care a incercat sa ma “doneze”, cum spunea el, le-am parut incapabila de orice fel de munca si prea urata ca sa sa ma tina macar pentru curatatul custii unui caine de cateva sute de dolari si de fiecare data cand era obligat sa ma care inapoi in apartamentul imputit in care traiam, imi dadea de mancare. In fiecare seara primeam acelasi fel de mancare. Nu eram mofturoasa si nici pretentioasa. In fiecare seara mancam…..bataie. Poate daca inceta sa ma chinuie cu bataia si imi dadea voie sa ma spal cu apa calda si sapun, nu doar cu apa rece si detergent de vase, pentru ca era mai ieftin, as fi aratat suficient de bine ca sa ma accepte cineva. A. castiga destul de bine din regia filmelor porno si traficul de fete fie pentru organe sau sex. Avea mai multi bani decat avea oricine altcineva din blocul in care traiam, loc in care se si filma. M-am intrebat odata de ce nu isi cumpara o vila luxoasa. Isi permitea zece vile, nu doar una, dar imediat raspunsul mi-a inundat capul. Daca ar fi locuit intr-o astfel de vila, ar fi fost probabil mult mai expus politiei decat daca ar fi locuit aici, intr-un banal bloc de pensionari si de vaduve, care nu ieseau din casa decat dimineata sa cumpere ziarul si sa isi cumpere mancare pentru ziua curenta, uneori sa-si ia pensile si carora nu le pasa ce se intampla in apartamentul 23 dat fiind faptul ca nu vedea niciodata pe nimeni iesind sau intrand, deci habar n-aveau nici macar daca locuia cineva acolo, pentru ca pe A. isi permisese sa izoleze fonic apartamentul, iar geamul era dinainte sa ne mutam acolo vopsit fumuriu…
Ce s-a intamplat mai departe? Ce crezi?
A venit Fat-Frumos si m-a salvat si acum am o slujba decent si traim fericiti pana cand moartea ne va desparti?
Nu. Acum sunt ascociata lui A. pentru ca sunt suficient de desteapta sa ii administrez bine banii si nu, nu mi-e mila de fetitele pe care le aduce. Acum nu le sechestreaza, ele vin de buna-voie. Isi merita soarta.
