Ce bine ca esti...

Tu iubesti? Da, tu? Nu stii? Cum nu stii. Nu recunosti iubirea? Nu stii ce e aia? Cum sa nu stii? Nu ai iubit niciodata? Nu? Cum sa nu iubesti? Cum sa nu fi simtit nici macar o data cum iti alearga prin vene un imbold infiorator de iubire. Sa te uiti in gol si sa fii departe. Sa te trezesti ca vorbeste lumea cu tine si tu, chiar daca te uiti la ei, nu pricepi nimic. Sa incepi sa razi si sa nu stii de ce. Asta ti se pare o prostie? Nu e prostie. E fericire. Fericire! Esti fericit.Si cand esti fericit iti vine sa alergi si sa razi in gura mare pentru ca vrei sa iti imparti fericirea cu toata lumea. Sa stie toata lumea, dar toata lumea ca tu iubesti. Ti se pare penibil? Nu e. E un sentiment mult mai puternic decat tine. Mult. Mult mai puternic. Te invadeaza, te poseda, te impinge sa faci lucruri pe care nu le faci in mod obisnuit, te innebuneste, si cand iti da drumul, cazi...Uneori mai usor, alte ori si de cele mai multe ori, cazi repede. Atat de repede incat nici nu ai timp sa tipi. Si atunci lovitura simti ca te omoara. Dar n-o face. Te debusoleaza, te deprima, te enerveaza, te umple de ura, dar nu te omoara. NU. Nu te omoara. Stii cine te omoara? Indiferenta. Aia e cea mai rea. Aia te ucide. Dar o face incet ca sa savureze ficare secunda in care te chinui. Dar tu nu vrei sa cazi. Nu, nu vrei sa ii dai drumul. Iti place prea mult ca sa ii dai drumul. Esti dependent de el. Te enerveaza asta si te doare, dar e o durere pe care o accepti si care, pana la urma iti place. Da stiu ca iti place. Si stii ce mai stiu? stiu ca iti placea sa stati de vorba si adorai noptile alea in care frugeati in parc cu niste patrui si ciocolata calda si stateati toata noaptea langa lac, tinandu-va in brate si vorbind. vorbind. mult. si tu te mirai cat de mult vorbeati si inca mai aveati ce sa va spuneti. Ce frumos era, nu? Iti placea. Da iti placea asa de mult ca nu mai voiai sa se termine. stiu, stiu.... Credeai ca ea este "rasplata " pentru tot ce facusesi pana atunci si iti placea. Nu credeai nici tu cat de norocos esti! De adorat, o adorai. Dar de iubit,o iubeai? Ca nu e acelasi lucru. nu nu. nu e. de fiecare data cand te intalneai cu ea, simteai cum picioarele tale parasesc pamantul si te inaltai, faceai din toata viata ta o scara si scara asta era asa de lunga incat puteai ajunge la cer si ii puteai fura mereu cate o stea. Vezi ce frumos era? Si imi spui mie ca nu stii ce e aia iubire. Ea era iubirea. era parte din tine, erai parte din ea. 2 in 1. Erati totusi diferiti. Tu erai naiv,egoist, orgolios, posesiv, ea era visatoare, vesela, impunatoare totodata si adorai puterea ei de a te convinge sa faci ceva ce nu ti-ar fi trecut niciodata prin cap ca ai sa faci. De cate ori nu i-ai spus zambind " Doamne! ce faci din mine!". Ea zambea si iti dadea un sarut scurt in coltul gurii. De ce era asa scurt? Ca sa ii simti lipsa. Ca sa fi constient ca meriti mai mult si ca trebuie sa lupti ca sa obtii mai mult. Asta te scotea din sarite, dar incepeai sa zambesti cand o vedeai cum alearga desculta prin iarba, pentru ca ii placea mult sa simta firicelele de iarba cum se culca sub greutatea ei, in rochia aia care iti placea tie atat de mult, dar care ei nu ii placea deloc, rochia pe care tousi o purta numai de draguul tau. Si acum.....Te intrebi de ce s-a terminat totul ?