Cu cartile pe fata.

Salut. Numele meu e Diana, asa cu unii dintre voi stiu.nu cred ca mi se potriveste si mi-ar fi placut sa ma cheme sonia. nu m-am mai pieptanat de cateva luni, au trecut atatea ca nu le mai tin minte numarul.
Am alaturi de mine un om, pe care il cunosc de 5 ani si care spune ca sunt reflexia ei.
In 2 luni maxim, am reusit sa devin din copilul perfect, cinstit, incare lumea are incredere in nenorocita dracu care isi bate joc de toata lumea, e o depravata si a apaucat-o pe cele mai negre cai neavand niciuna contrasens.
Din cauza asta ma urasc, respectul de sine e inghetat de mult timp si mi-e rusine sa ma mai uit in oglinda, noroc ca acu mi-am pus ochelari si asa ma pot ascunde in spatele lor.
Imi pare rau si regret in acelasi timp. Mi-e dor de mine.Nu mi-e dor de nimeni si de nimic altceva. Doar de mine. si nu sunt egoista. Mi-e dor sa rad la tom&jerry si sa-mi fie frica la scooby doo, mi-e dor de fericirea din dimineata de Craciun, mi-e dor sa aud copii pe strada ninsa, chiar si aruncand acele petarde pe care nu le suport.

Ma caut in continuu si lupt sa ma regasesc.

Imi pare rau pentru tot.

Diana.