Unde mi-e fericirea?

>frazele pe cum "fericirea este ceva ce nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa fi toata viata" mint. si te mint pe tine ala care le crezi foarte mult
credeam si eu. candva. credeam ca trebuie sa fiu intr-o continua cautare, sa-mi rotesc ochii in cap de colo pena colo doar doar o vad.

>ei bine, intr-o noapte am intalnit-o pe plaja. eram numai noi. eu si fericirea. am facut cunostinta si apoi vorbeam de parca era umbra mea. probabil asta si e. umbra. nu e mereu cu tine, dar sunt mai multe momente in care e decat cele in care nu e cu tine.


>nu pot sa fiu geloasa pe oamenii care au stiut sa-si pastreze fericirea sau cel putin s-o gaseasca pe aia potrivita lor.
pot sa fiu doar dezamagita de mine.'

>cum asta?
pai...simplu...

>aberez...n-are niciun sens...nu intelegi...ma inec in cuvinte...nu pot sa scot ceva concret...scuze...

>eram fericita cand intalneam pe cineva care sa ma fascineze imediat.
>mi-e dor de mare si n-am venit nici de 24 de ore...
>mi-e dor de nisip, de scoici, de sare, pana si de alge...
>mi-e dor sa simt ca-mi iese inima din piept...
>mi-e dor sa fiu fericita...

>lipseste ceva ca sa fiu completa...ce?
sti tu?
spune-mi
hai spune-mi

perfect?!

>She may not be perfect, but neither are you.

>The question is....

>Are you two perfect for each other?

Clipeste si esti mort-5

....][Sa continuam cu gradinita. Da...Iti aduci aminte de dimineata aia in care va jucati nu stiu ce joc, care acum evident ti se pare ridicol si intruchiparea penibilitatii absolute, atunci ti se parea cel mai important lucru din viata ta. Hai ca iti aduci aminte de dimineata aia in care voiai sa vezi care dintre Jack si Jenny era mai inalt. Prostia aia din dimineata aia? Nu... Nu e prostie. E foarte importanta. De ce? Asculta. Nu te mai grabi. Asculta si nu ma mai intrerupe cu intrebari de genul asta. Amandoi erau putin mai inalti ca tine. Dar nu conta. TU erai coordonatorul de joc. Jocul era al TAU. TU erai cel mai bun. Razi? Ti se pare amuzant? Nu rade ca e viata ta ma. A TA. Le-ai luat capetele incercand sa sa le apropii ca sa poti vedea rezultatul si i-ai apopiat atat de mult si de repede ca s-au ciocnit. Si i-a durut. Acum mori de ras, nu? Stai nu muri ca mai am nevoie de tine inca viu. Inca. Si cum spuneam, i-a durut. Da, i-a durut si te-au parat educatoarei. Si educatoarea a urlat la tine, un copil de 5 ani. Si a urlat ca esti un copil rau si ca nimeni sa nu mai vorbeasca cu tine. Si ai inceput sa plangi. Te-ai dus frumusel intrun colt, langa rafturile cu jucarii, te-ai asezat, pe scaunelul ala de lemn si ai plans. Ai plans. Era prima data cand plangeai si te vedeau niste necunoscuti. Voiai sa intri in pamant de rusine. Auzi?! Tu plangeai in fata unor necunoscuti. II si vedeai stand in jurul tau si razand cu niste guri uriase si cu un ras malefic aratandu-te cu degetul si tu infundandu-ti obrajii uzi in palme si plangand si mai tare. Bine. Tu iti imaginai toate astea. Nu se uita nimeni la tine, toti isi vedeau de ale lor. Dar tie iti era imposibi sa crezi ca nu observau cum un copil plange pe un scaunel. Cum sa nu observe nimeni? Da a observat cineva. Da. A observat. Cine? Cum cine, ma? Tu tot bou esti. Fata ma. Fata a observat. Josephine a observat. Ea era singura capabila sa observe? Da era, dar doar atunci era singura, mai tarziu nu mai era. De ce? Ce s-a intamplat cu ea? Stai. Vezi cum te grabesti? Nu te mai grabi. Asculta....Am terminat cu gradinita. Ba nu. Mai e ceva. Ce?...