miercuri, 31 martie 2010

pentru ca e atat de tare



pentru ca e atat de tare.

multumesc, maria>:D<

luni, 29 martie 2010

aplicabilitate universala

Cand poti sa te opresti, nu vrei.

Cand vrei sa te opresti, nu poti.

joi, 25 martie 2010

luni, 22 martie 2010

fac ce pot si cat pot.

Fiecare face ce poate si cat poate. Cand nu mai poti, te opresti, respiri si cauti disperat cea mai apropiata priza pentru a te incarca.
In viata alegi. Cand alegi cunoasterea, renunti voit la fericire. Singurul mod in care le poti impaca pe amandoua este echilibrul. Ar fi probabil o forma de echilibru ideal, dependent de orice gest si orice gand al tau.
O cale spre fericire este negarea vointei. Poti fi fericit negandu-ti vointa. Prin negarea vointei, nu-ti mai faci planuri, nu-ti mai bati adanc in cortexul tau idealuri pentru ca ai déjà suficient de multe gauri, echivalentul idealurilor neimplinite din cauza limitei conditiei umane. Poate ajungi in momentul in care o sa eziti in a mai bate un cui de teama ca numarul gaurilor sa creasca si sa-ti fie furate gandurile ori ca cineva sa se strecoare pe nesimtite prin ele in capul tau si tu nu vrei asta pentru ca, ultima data, persoana care s-a mutat In capul tau a lasat o gaura imensa fata de orice alta gaura facuta de indiferent de ce fel de cui.
Initial, te consolezi cu gandul ca acele gauri nu sunt suficient de mari pentru ca o mana sa-ti poata fura vreun gand, dar apoi realizezi ca gandurile pot fi sorbite, pot fi inspirate.

sâmbătă, 13 martie 2010

am putut.

am gasit. am gasit locul in care gandirea umana isi pierde orice putere. acolo e al naibii de bine. fara "de ce"-uri si fara "cum se sau cum de "-uri si etc. liniste. atat. extrema cealalta...

sâmbătă, 6 martie 2010

omul ca animal rational

Biserica spune ca :”omul a fost creat dupa Chipul si Asemanarea Lui Dumnezeu”. Dumnezeu este Creatorul. Fapt care sugereaza ca omul a fost inzestrat si cu o anumita capacitate creativa. In fiecare lucru pe care il face omul, exista exista o doza de creativitate, ceea ce face ca fiecare luru facut de om sa poata fi analizat si judecat din punct de vedere artistic. Prin arta, omul scapa de sub dominatia Vointei, (care sta la baza reprezentarii lumii avand o puternica forta lipsida de ratiune si de scop, care nu ofera nicio satisfactie, creind permanent noi necesitati care nu pot fi in intregime satisfacute, dovendindu-se a fi o sursa de suferinta) si devine un subiect pur si pasiv al cunoasterii… oricum ar fi, nu poti fi tu insuti decat atunci cand nu mai conincizi cu nimic, iar omul nu trebuie sa-si aminteasca in orice clipa ca este om. Insa oamenii au renuntat la nemurire, cerand doar sa moara pentru ca doreau sa-si egaleze Creatorul prin cunoastere, nu prin nemurire.

joi, 4 martie 2010

Pentru ca atat pot azi

Daca Universul intreg nu reprezinta decat clipa suspendata, nefiinta este cea care se afla dincolo de timp...

>pentru ca atat pot azi.

luni, 1 martie 2010

oamenii sunt doar niste efemeride ale aceleiasi materii

Suntem lasati sa improvizam…unii se pricep mai bine…altii deloc…ochii tai sunt rai prea multe ganduri vreau liniste am ora am dat lucrare Muzica instrumental concert test terminat copiat scriu caietul de psihologie ora urmatoare pauza mare 20 de minute la noaptea cred ca ploua l-am visat pe Vladut murind Lala spune ca astfel i-a murit moartea cum sa moara moartea ea moarta déjà geniul mortii limiteaza e numai vina lui glezna ta imi lipseste liliacul alb am ghiocei dar vreau liliac alb liliacul mov nu place nu acelasi miros nu amintesc sigur vreau sa-mi scri…sscrie-mi o scrisoare te rog frumos daca nu gasesc liliac alb o sa iau mov si o sa-l vopsesc l-as lia petala cu petala scrie-mi mi-e teama sa nu se dezintegreze sub presiunea pensulei si greutatea vopselei doar daca exista praf magic pentru transformarea liliacului mov in alb el e fragil doar e o floare mi-al placea sa stau pe un camp de maci pentru frumusetea lor si nu pentru continutul haluciongen imi place incoerenta avalnsei pericol existentei constiintei sunt ipohondra ca sa ma cunosti mai bine de acu 3-4 ani visam lunga ziua asta cum mor de vreo boala incurabila faine vise atunci nu amuzante mare doua luni vise cu leucemie cancer tren ma trezeam unda fleasca prima strada la stanga si gara cautam urmele acelor de la branula incheieturi vene sange zvacnind oamenii rai in ei nutreste rautatea gandurile dor doare mai tare cand realizezi ca poate tu nu esti singurul lor posesor si ca mai apartin si altcuiva –oamenii sunt doar niste efemeride ale aceleiasi materii-e normal- intrebi cine de la cine a furat si tu furi ganduri furi idei constient sau nu niciodata linistiti mereu frica de ceva imi place cand teama precedenta este analizata de scurta luciditate de dinaintea noi temeri…
Vreau acolo unde gandirea isi pierde orice putere….