duminică, 27 decembrie 2009

Pierde o ora pentru a catiga o suta de ore.

Eric-Emmanuel Schmitt- Oscar şi Tanti Roz

"Încerc să le explic părinţilor mei că viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi. La cei o sută de ani ai mei pot spune că ştiu despre ce vorbesc. Cu cât îmbătrâneşti mai mult, cu atâta se cade să ai bunul gust de a aprecia viaţa. Trebuie să devii rafinat, artist. La douăzeci de ani, orice cretin ştie să se bucure de viaţă, dar la o sută, când nici măcar să te mişti nu mai eşti în stare, trebuie să ştii să-ţi pui inteligenţa la lucru."

> am citit-o in mai putin de o ora si m-a facut sa zambesc si sa apreciez ceea ce am.
> o recomand pentru ca poti pierde o ora din viata pentru a primi o suta in schimb.

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Cu zece dolari, americanii pot scapa de frustrari

Cu zece dolari, americanii pot scapa de frustrari

Eliberarea de stresul cotidian costa zece dolari in San Diego. Intr-un restaurant care prospera in plina criza financiara, clientii sint invitati sa sparga vesela de toti acesti banii.

Proprietara localului, denumit sugestiv Smash Shack, locul unde faci totul tandari, a creat toate conditiile pentru persoanele frustrate. Timp de 15 minute, clientii au la dispozitie farfurii si pahare, la discretie, pentru a le face praf. Toti cei care intra in local primesc costum de protectie, isi aleg muzica care sa-i inspire cel mai bine si pornesc la treaba. Un client care a cheltuit la Smash Shack 50 de dolari spune ca a fost cel mai inspirat mod de a cheltui bani vreodata.

Afacerea prospera de pe urma frustrarilor acumulate din cauza celei mai grave crize financiare care a afectat SUA in ultimii zeci de ani.

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Sf.Gheorghe

Incepem aici...



Dar nu noi suntem cei care raman...
Ci...altceva ramane...




Asta pentru ca noi ne cam ducem...




Si pentru ca timpul trece...

luni, 14 decembrie 2009

cu toate astea...

- De ce nu imi spui niciodata ca fac si eu ceva bine?
- De ce nu ma apreciezi pentru ceea ce sunt si incerci mereu sa fiu ca tine?
- De ce imi spui ca daca visez o sa fiu o ratata?
- De ce imi spui ca daca nu mi-am ales viata pe care o voiai tu pentru mine o sa fiu de doua ori ratata?
- De ce te uiti la mine ca si cum as fi cel mai rau lucru din viata ta?
- De ce nu ma lasi niciodata sa iti explic ceva fara sa iei explicatia ca pe o jignire de neiertat?
- De ce nu ma incurajezi niciodata?
- De ce spui ca nu fac nimic cand tu nu esti niciodata acolo sa vezi asta?
- De ce crezi ca in fiecare om se ascunde un criminal in serie si sigur vrea sa ma raneasca in vreun fel?
- De ce de fiecare data cand iti povestesc de prieteni spui ca asa ceva nu exista si toti sunt niste profitori agasanti?
- De ce crezi ca daca plec undeva cu trenul fara tine sigur e un violator sau vreun collector de organe care vrea sa ma rapeasca?
- De ce insisti sa fac facultatea la Bucuresti, dar cu toate astea de abia ma lasi sa plec in Bucuresti?
- De ce nu te ti niciodata de cuvant, dar ma acuzi pe mine de acest lucru?
- De ce crezi ca tu esti mereu victima in orice situatie? Atunci eu probabil sunt criminalul in ochii tai?
- De ce crezi mereu ca am ceva cu tine?
- De ce imi repeti constant realizarile altora, dar pe ale mele nu le vezi niciodata?
- De ce te astepti sa schimb eu lumea, dar tu nu opresti cu nimic degradarea ei?
- De ce imi spui in fata cat sunt de nemernica si nerecunoscatoare si blab la bla, dar de fata cu anumita cunoscuti te porti de parca as fi cel mai bun copil din lume?

Si cu toate aste….Ti-am spus vreodata ca ma iubesti?

duminică, 6 decembrie 2009

Cu cartile pe fata.

Salut. Numele meu e Diana, asa cu unii dintre voi stiu.nu cred ca mi se potriveste si mi-ar fi placut sa ma cheme sonia. nu m-am mai pieptanat de cateva luni, au trecut atatea ca nu le mai tin minte numarul.
Am alaturi de mine un om, pe care il cunosc de 5 ani si care spune ca sunt reflexia ei.
In 2 luni maxim, am reusit sa devin din copilul perfect, cinstit, incare lumea are incredere in nenorocita dracu care isi bate joc de toata lumea, e o depravata si a apaucat-o pe cele mai negre cai neavand niciuna contrasens.
Din cauza asta ma urasc, respectul de sine e inghetat de mult timp si mi-e rusine sa ma mai uit in oglinda, noroc ca acu mi-am pus ochelari si asa ma pot ascunde in spatele lor.
Imi pare rau si regret in acelasi timp. Mi-e dor de mine.Nu mi-e dor de nimeni si de nimic altceva. Doar de mine. si nu sunt egoista. Mi-e dor sa rad la tom&jerry si sa-mi fie frica la scooby doo, mi-e dor de fericirea din dimineata de Craciun, mi-e dor sa aud copii pe strada ninsa, chiar si aruncand acele petarde pe care nu le suport.

Ma caut in continuu si lupt sa ma regasesc.

Imi pare rau pentru tot.

Diana.

miercuri, 2 decembrie 2009

1 Decembie

Oamenii de 1 Decembrie:


> Unii isi petrec ziua in parc


> Asa poate fi vazut o parte din Bucuresti ...


> Altii isi petrec ziua cu cel mai bun prieten al lor...


> Altii se plimba...


>Pentru altii nu e o zi atat de buna, dar incearca s-o imbunatateasca pe a celor dragi


> "Ceilalti" iesisera la vanat :))))


>Altii afla noutatile din ziare


> Lui Dinu nu ii pasa. El e mereu fericit:)


> Altii incearca sa castige un ban


>Altii muncesc, ca n-au de ales


>Si unii chiar nu stiu dece e atat de multa agitatie si la ce foloseste


Din care categorie faci parte?