
Ochii mari. Ai tai. Ai ei. Semiintuneric. Liniste. Pat. Parfum. Fum. Atingeri. Priviri. Sarut. Tremur. Ea. Tu.
Nu ti-a venit sa crezi? Nici ei. Ti-a pasat. Crize de nervi. Asta e bine pentru ca si ei i-a pasat. Pentru cat timp? Noaptea iti era aliat. Stiu, dar stelele erau de partea mea. Iarba. Apa. Inot. Iti tinea sufletul in brate si ii asculta cantecul. Bum…bum…bum…O strangi si mai tare in brate, de teama sa nu o pierzi sau sa se dizolve in noapte, sa nu cumva sa dispara. Nu voiai sa se mai termine, sa vina zorile, sa plece, sa nu o mai vezi.
Din nou fum. Tachinare. O tachinezi, te tachineaza. Iei 2 palme. Au meritat? Ii dai sa se schimbe, nu o lasi sa se duca la ea acasa sa isi schimbe aripile sau sa iasa din casa ta. Preferi sa o incui acolo ca sa fii sigur ca nu vine altcineva si o rapeste. Nu iti ia mult, dar nici hotului nu-i ia. Gardienii l-au lasat sa intre si asa tu iei 2 amenzi si cateva avertismente. Scapi usor. Apoi e din nou bine. Tu. Ea. Liniste. Si noaptea. Hotul ti-a spus sa ai grija de fluturele tau, sa nu moara sau sa zboare pentru ca e un fluture special, nu mai e altul ca el. E unic. Si e al tau.
Iti amintesti criza de gelozie. Ca altcieva pusese mana pe fluturele TAU. Si zici “special, auzi. Pai mie-mi spui ma?” si il strangi usor im brate si il saruti ca sa il simti, sa fi sigur ca e acolo, ca nu ti se pare. Esti fericit. Zambesti. Zambeste.
Ochii mari. Ai tai. Ai ei. Inchisi. Dormi.
Dimineata e bine. E tot acolo. Langa tine.
Dar, totusi, unde e noaptea?