...Asta e rolul tau.][ Sa il faci pe el sa vada cat de norocos e. Vai ce naiv esti! Saracul de tine. Tu chiar credeai ca ii pasa. Doamne, cum am mai dat eu si peste tine. Pai am dat peste tine din greseala, ca eu defapt, urmaream pe altul, cu un caz mult mai usor decat al tau, dar am nimerit in alt autobuz si acum ce vrei? Am dat peste tine, si merg pana la capat. Care e capatul? O sa aflii. Peste cinci minute, peste zece, peste douazeci, maine, poimaine, peste o saptamana, doua saptamani, trei, un an, doi, trei, pana cand vei stii. Atunci chiar vei stii si tu ceva. Zici ca mi-am batut joc de tine? De ce? Nu am spus adevarul? Crezi ca am inflorit eu povestea, doar asa ca sa ma distrez? Sa umplu pagina? Nu domn'le. Nu. Am spus viata ta in 30 de randuri si nici macar atat n-ai vazut. O sa-ti ia mai mult decat am crezut. Ce? Nu te-ai recunoscut? Eu stiu tot. TOT. Totul e mare. Stiu TOT despre TINE. Cu ce vrei sa incepem? Gradinita? Bine, mie imi convine. Cel mai greu e la liceu. Ce vrei sa sar peste gradinita? Nu...Gradinita e esentiala...De ce te grabesti? Nu te grabi. Asculta...Asculta..
Doamne cat a mai cautat mama ta o gradinita care sa iti placa. Te plimbasesi prin toate gradinitele din oras, pana cand ai gasit una care ti-a placut tie mult. Te impresionase serbarea de Craciun si atunci mama ta a ales gradinita aia. Era cea mai buna gradinita din oras. Dar tu nu stiai asta si putin te intersa, aduti aminte insa ca ai plans multe zile cand te aduceau parintii tai la gradinita si te lasau acolo. Te puneai pe un plans de parca te-ar fi lasat pe o insula pustie. Cu timpul te-ai obisnuit si nu ai mai plans. Nu-ti aduci aminte cand la trei ani te-a dus tatal tau in prima zi de gradinita si te uitai ca o bufnita, cu ochii mari, incercand sa vezi tot dintr-o singura privire, mari, foarte mari, parca voiau sa iti iasa din cap si sa se inalte, sa se inalte atat de sus incat puteai vedea tot, tot ce misca. Te holbai fara pic de nonsalanta. Si atunci nu iti pasa ca baietii aia batausi din coltul stang al camerei abia asteptau sa plece tatal tau si sa ramai singur ca sa poata "face cunostinta" cu tine, sau mai bine zis, asteptau ca tu sa faci cunostinta cu pumnii si bocancii lor. Si te-ai hlobat in continuare, pana cand ai vazut altii ochi de bufnita, care se uitau la fel ca tine. Ochi vii, ochii care ardeau dupa detalii, dupa tot. Atunci observasesti si pata de cafea de sub catedra. Acum ai mai fi observat-o? Nu stii? Iti spun eu ca nu. Sa revenim la secventa aia in care ochii tai de bufnita au intalnit ochii ei de bufnita si aici se reproduce cel mai frumos lucru pe care orice material de arta il poate oferii : un baiat cu ochii de bufnita, intalneste o fata cu ochii de bufnita. Te-ai holbat in continuare, dar de data asta nu mai voiai sa vezi TOTUL ci, voiai sa vezi TOTUL care tinea NUMAI DE EA. Dar ea? Ea era infometata dupa detalii si nu se rezuma numai la detaliile tale. Te-a studiat la inceput. Da. A facut-o si pe asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu