Alexandra-portret

Mode: Morcoase Alexandra

I beg you!

>Please let me be myself so i can shine with my own light.

>So, stop trying to change me and make me be who you want me to be.

Exp.

Am promic unei persoane ca o sa postez fotogrfiile pe blog.
Astea sunt cele pe care le puteti vedea la expozitie. (vezi postul anterior)

Expozitie foto

De ceva vreme se pregateste aceasta "chestie"
Fara s-o lungesc, Sambata, 28 Noiembrie 2009, sunteti invitati in Le Brown, cafeneaua de pe centru vechi, sa priviti expozitia si sa ascultati un concert al formatiei " Sens Unic"...

Ne vedem acolo!

poti?

azi..
daca ai zambi mai des...
poate soarele ar sta mai mult pe cer...

azi..
daca l-ai fi privit
poate ai fi putut vedea si tu marea...

azi..
daca ai vrea sa-ti amintesti putin...
poate ti-ar fi si tie dor de mare...

azi..
daca n-ai dormi pana la 2 ale zilei
poate te-ai fi putut bucura si tu de toate astea...

azi..
daca ti-ai pune ordine in ganduri...
poate ai vedea ca ai cel putin cate un prieten pentru fiecare litera a alfabetului...

azi..
poate ai putea sa spui ceva...

3

El era expert, neavand nimic dupa primele cateva fumuri. Eu in schimb, dupa primul fum eram déjà plecat din mine. Ma uitam in oglinda mare si usor ciobita in coltul stang de sus a baii si nu ma puteam misca. Eram paralizat. Pupilele marite aproape sa-si depaseasca teritoriul acordat loc. Simteam furnicaturi pana si in firele de par. Reflexia mea parea mai vie decat eram eu. Baiatul din oglinda imi zambea strengareste si incepe sa-mi faca cu mana. Clipesc. Dispare. Simteam ceva umed pe fata. Plangeam? Nici acum nu stiu. nu puteam sa-mi duc mana la ochi sa vad si nici in oglinda nu ma mai vedeam. Nu mai vedeam nimic. Eram eu si Mihai. In rest negru. M-am uitat la el cum termina de fumat ultimul fum din tigara. Mi-a oferit si mie una. Am refuzat miscand ochii in dreapta si in stanga. Atat puteam sa fac. Uitandu-ma la Mihai am observat cat era de atragator. Cat era de frumos nu puteam spune. Era prima data cand ma atragea o fiinta normala. Pe moment, nu mi s-a parut nimic ciudat faptul ca era baiat si asta nici in urmatorii 2 ani. Avea parul saten pana la baza gatului. Buclele perfect ondulate ii acopereau pielea capului creeind o aura in jurul lui. Ma asteptam ca, din moment in moment, din spatele lui sa tasneasca puternic doua aripi mari. Chiar incepusem sa le vad sau sa mi le imaginez. S-a apropiat de mine si am putut sa-I desting chipul mult mai usor. Ii vedeam acum clar ochii mari, cu pupila enorma care avea un contur albastru, restul ochilor lui. A inceput sa-mi mangaie usor fata zicandu-mi ca niciodata nu s-a simtiti atat de bine dupa ce a fumat si ca furnizorul lui a avut dreptate cand zicea ca asta e “marfa de calitate” si ca n-o sa mai gaseasca asa ceva bun la alt cineva. A inceput sa rada isteric, dar cu gura inchisa. Am vrut s-ai spun ceva, dar nu-mi puteam misca buzele. S-a apropiat si mai mult de mine si imaginea lui si-a prierdut brusc intreaga calitate, devenind deformata si intetosata. Am inceput sa aud atunci glasul mamei cantandu-mi singura melodie care ma facea sa adorm cand eram mic. O auzeam in ecou in timp ce buzele lui Mihai le striveau puternice pe ale mele, vrand parca sa treaca dincolo de ele, de mine.

Prima data.

Marti, 31 octombrie,2005, l-am cunoscut pe Mihai, la o petrecere de Halloween intr-un club frecventat de noi, de gasca mea. M-am costumat in Frank Sinatra. Era idolul meu. Il ascultam in continuu, nu stiu de ce, dar simteam ca prin vocea lui, barbatul capata un statut ceva mai mare fata de cel de “toti barbatii sunt porci”. Mihai era imbracat in Marylin Monroe sau Nora Jhones. Cum vrei sa-I zici. Atunci a fost prima data cand am fumat marijuana. Mi-a placut. A fost si singura de fapt. Mihai mai fumase. Era mai mare decat mine cu un an. Zicea ca fumeaza de la 12 ani, cand un prieten, cu care a avut o anumita legatura despre care nu vrea sa vorbeasca, i-a pus jointul in mana si i-a zis “trage si o sa te fac sa te simti bine”. Cert e ca s-a simtit bine sau atat mi-a zis atunci. Cu timpul am aflat mai multe despre “prietenul asta” si o sa le afli si tu mai tarziu. Ne-am dus in baie. Muzica era destul de tare si lumea era déjà prea beata ca sa ne simta lipsa. Am intrat Amandoi intr-o cabina. Si acum imi aduc aminte baia aia. Era una dintre cele mai mari bai in care am intrat. Nu era foarte luxoasa, dar oricum nici clubul ala nu pretindea cine stie ce pretentii. Se putea face orice acolo. Absolute orice, fara ca nimeni sa-ti zica “scoala-te de aici, du-te mai incolo”. A inchis bine usa si a scos din buzunar un pliculet transparent in care se puteau distinge niste firimituri verzi. L-a desfacut cu cea mai mare grija si l-a mirosit. Se putea citi pe fata lui placerea absoluta. Mi l-a dat sa-l miros. Am tras adanc in piept savoarea marijuanei si am inceput sa tusesc. Mirosea oribil. Era mirosul acela dintr-un pet shop numai cu mancare pentru catei. Aroma peddy griului intr-un pliculet transparent si o baie imensa, perfecta pentru prima sedinta de fumat.

Asa, si?

Nu m-am considerat niciodata atragator, dar nici repingator. Nu simteam nicio atractie pentru fete, dar nici pentru baietii. Eram prieten cu toti. Nu conta. Erau “prietenii mei”. Pana cand, in vara lui 1995, cand aveam 7 ani, am dat peste revistele pornografice ale lui tata. Tin minte si acum ziua aceea, asta pentru ca am vomit tot ce mancasem. Mi-a fost mie rusine de rusinea lor si am simtiti un sentiment atat de placut pentru faptul ca sunt baiat. Mergeam pe strada si de fiecare data cand treceam pe langa fata mi-o imaginam in fel de fel de pozitii, varandu-si fel de fel de obiecte care mai de care mai ciudate in organul sexual sau lingand provocator o banana sau o coada de matura. Se vedea pe fata lor masca teatrala care ar trebui sa-i duca pe culmiile placerii pe labagii lumii. Toate fetele erau urate. Una mai urata decat cealalta. Alor mei nu li s-a parut nimic neobisnuit faptul ca la 15 ani nu avusesem cel putin 10 prietene, chiar niciuna, si nu le-o trasesem la cel putin un sfert din ele daca erau si virgine era si mai bine. Asa puteam sa-mi bag pula in copilaria si puritatea lor. Mama, psiholog. Tata, avocat. Se inteleg ca si nemtii cu evreii. Mama spune ca nu e nicio problema, chiar daca toti cunoscutii mei avusesera déjà 4-5- 6 prietene, ca eu sunt baiatul ei si ca e perfect normal ca pubertatea sa intarzie la unele persoane. Doar ca eu ma maturizasem de ceva vreme si pubertatea erau lasate muuul in urma mea. Tata in schimb, zicea ca sunt un papa lapte si ca n-o sa fut niciodata nimic daca continui sa critic atata de mult femeia intrucat nu am sa gasesc niciodatata femeia ideala. Eu insa, nu cautam femeia ideala. Criticam femeile pentru ca mi se pareau vulgare, murdare, ipocrite, posesoare ale unor gauri in care iti bagi pula, iar cand pula ta ramana mica te duci la alta, nu mi se parea nimic excitant la fundurile femeilor sau la picioarele lungi si proportionate,nu mi se parea nimic excitant la focoasa aia roscata, la ochioasa aia bruneta . nimic. In schimb imi placeau sanii, dar credeam ca femeile au déjà prea multe, asa ca sanii sunt inutili. Barbatiilor le-ar fi stat mult mai bine cu sani. Nu stiu cum toti colegii mei puteau sa faca lejer laba cand vedeau decolteul Dariei. Pe Daria o cunosteam de la gradinita. Daria era exceptia de la principiile mele asupra feminitatii. Daria era amicul meu de bere. Dariei puteam sa-I spun tot. ea nu ma judeca. Cunostea foarte bine toate principiiile mele si niciodata nu incerca sa le schimbe. Nu e urata, dar nici frumoasa. Nu e proportionala, dar nici asimetrica. Are o forma ciudata si trebuie sa recunosc ca e posesoarea celor mai frumosi sani pe care i-am vazut. Inca suntem prieteni. Ne vizitam insa mai rar caci suntem la facultati diferite si fiecare isi are drumul sau. Si-a prierdut virginitatea la 14 ani la o petrecere cu un tip pe care nu si-l aminteste nici astazi, dar e in regula. Crede ca e mai fain asa. Nu tu relatii lungi, romantisme, lumanarele, vin rosu. Nimic. O sticle de votka, un pat si o pula. Acum e studenta la teatru. Voia sa devina actrita de cand o stiu. Se pare ca e pe cale sa-si implinseasca visele. Eu in schimb, sunt student la medicina. Intotdeauna am fost atras de ochi. Sunt primii la care ma uit intrucat sunt cei mai diferite. Nu exista doua perechi de ochi la fel. Nu…parul seamana, picioarele, mainile, da, dar ochii nu. Nici buzele, dar nu sunt atat de frumosi ca ochii. Asa ca voiam sa fiu oftalmolog. Ti-am spus despre afinitatea mea pentru sani. In cazul in care as lasa oftalmologia de o parte, m-as face plastician, asa as putea sa creez sani. Da. As fi in contact direct si permanent cu sanii. Mai mari, mai mici, mai rotunzi, mai bombati, toate tipurile de sani.