Neavand ce face, am recitit vechile mele postari. Am observant cum odata puteam scrie si frumos, in sensul ca descriam lucruri frumoase, idealuri, vise, chestii dragalase, vorbeam frumos despre oameni si cum dintr-odata am inceput sa aberez. Sa scriu prostii. Sa scriu despre frustrari, despre lucuri oribile, despre filosofia simpla si care nu duce nicaieri. Sunt constienta de faptul ca de multe ori nu stiu ce zic si totusi zic. Cum dintr-o data eu merg pe tavan si ma uit la oameni cu capul in jos, legata insa de maini ca nu cumva sa-i pot atinge.
Gandesc..gandesc…gandesc….
Cum de s-a intamplat?
Probabil am fost un mare criminal in serie scapat nepedepsit…
Nu, nu e asta.
Si cel mai tare ma enerveaza (in afara de lucrurile pe care le-as schimba la mine) este risipa. De orice fel. Asta nu inseamna ca trebuie sa fac o economie drastic a in orice domeniu.
Nu stiu daca e noroc sau nu faptul ca vad de fiecare data si partea plina si partea goala a pocalului(pahar nu mai e de mult pentru ca se varsa prea repede).
As vrea sa fiu coerenta. Sa incep o idée si sa o duc pana la capat, fara sa schimb subiectul in timpul pledoariei.
On the other side.
Si ce daca n-am mai scris despre lucruri frumoase, only shit things happen to people.
Si ce, o sa pot scrie despre lucruri frumoase cand o sa fie nevoie sa scriu despre ele sau cand o sa fiu capabila sa le observ.
Things happen because they are supposed to happen, that’s why.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu