Ce bine ca esti (part II )

? S-a terminat pentru ca asa a trebuit sa se intample. De ce? Pentru ca erati diferiti si, desi va adorati, nu va iubeati. Nu . Voi nu va iubeati. De cate ori i-ai spus ca o iubesti? Nu sti? Pai nu stii ca nu i-ai spus. Dar de cate ori ti-a spus ea tie ca te iubeste? Nici asta nu iti aduci aminte? Nu o faci pentru ca nu ai ce sa iti amintesti. Ea era drogul tau, doza care te tinea in viata. Fara ea, intrai in sevraj. Numai ca, atunci cand nu ai mai avut-o, nu ai putut da fuga la coltul strazii sa iti mai cumperi o doza pentru ca ea nu era data la pliculet si nu era in garantie. Ai stricat. Ramai fara. Di tu ai tricat. Ai ramas fara tot. Stii ce ti-a rams? Nimicul. Da, din nou nimicul. Din nimic s-a nascut viata, din nimic a inceput si iubirea voastra, din nimic incepe TOTUL si totul e un cuvant mare. Dar dumnezeu e marinimos si te lasa sa iti transformi nimicul in ceva. Ti-e frica? sa nu iti fie. O sa-ti placa. Da. O sa vezi. Esti trist acum, stiu. esti trist si crezi ca viata ta e de mizerie. Nu te agita. Stiu...ea a fost steaua ta, o inaltai pe cer in fiecare noapte, o tineai in adierea noptii si o coborai la rasarit, dar nu ai stiut sa tragi de sfori. S-a saturat. N-o poti condamna. A durut-o. Acum nu mai poti sa atingi cerul sa ii furi din nou o stea. De ce? Pentru ca nu mai esti capabil sa iubesti, ci doar sa adori ideea ca iubesti. Si cerul simte, si atunci cand vede ca te apropii si ca intinzi mana slinoasa sa furi din ce nu e al tau, isi ia jucariile si pleaca. Si tu ramai cu mana intinsa, cu ochii goi, cu rasuflarea taiata, cu obrajii uzi, in picioare, incercand sa zaresti o stea. Nu te grabi . Ai si tu steaua ta...