sâmbătă, 11 aprilie 2009

De ce sa spunem adevarul?


De ce sa spunem adevarul? De ce sa nu mintim? De ce sa nu judecam lumea dupa ceea ce vedem? Sa nu mintim doar pentru ca "sa nu minti" e una din cele 10 porunci? Sa nu mintim pentru ca "e mai bine sa spui adevarul"? Cine hotaraste ce e mai bine? Tu? Tu n-ai mintit niciodata? hm...ai mintit, stiu, dar ai si spus adevarul si atunci cand l-ai spus ai fost judecat, ti s-a urlat in fata, ai fost jignit, dar ai spus adevarul!!!Si ce? Daca minteai erai fericit, dar te bagai intr-un razboi cu constiinta, daca ai asa ceva, din care nu e sigur ca iesi imediat.

Se spune ca o minciuna nevinovata nu face rau, dar un adevar mare mereu raneste? Dar cum sa poti dormi cu gandul ca traiesti intr-un copac fara radacini? Gata oricand sa cada, sa raneasca pe tine sau chiar pe altii.

Se mai spune ca nebunii, betivii si copii spun adevarul. E cam trasa de par chestia asta. Sa o luam pe rand. Nebunii-pot fi atat de nebuni incat adevarul lor poate sa fie urmatorul: eu sunt Allah! E sfarsitul lumii! Cerul e verde! etc. Betivii-in majoritatea cazurilor e adevarat. Copii-adevarul este relativ. Adica de cate ori n-ai mintit in copilarie? Mama: Cine a spart vaza? Copilul: Cainele. sau Nu stiu, eram in camera mea. Mama: Ti-ai facut temele? Copilul : De 3 ore.

E in natura umana sa mintim. Si uneori o facem fara sa vrem, crezand ca astfel ii ranim pe ceilalti, dar ,de fapt, doar le prelungim minciuna.

Mintim de cand ne stim. Mintim mereu. "Esti acasa?" "Nu, sunt la cumparaturi!(de fapt gatesc si n-am chef de tine)". "De ce n-ai raspuns la telefon?" "Nu-l aveam la mine!".

Cat de des auzim chestiile astea si chiar si noi le folosim. Pana la urma si a minti e o arta. Nu toti stiu sa minta. Altii sunt prinsi imediat, nu pentru ca minciuna nu e "indeajuns de credibila", ci pentru ca ei nu stiu sa o faca sa fie credibila. Daca te uiti pe cer, rosesti, iti freci mainile, iti tremura vocea, esti agitat cand minti, atunci esti prins imediat.

So...Sunt intr-o mare, mare dilema. Sa mint sau sa spun adevarul? E ca si cum as spune: Sa fiu fericita sau sa ma chinui singura?Oare nu e mai bine sa mintim sa ne fie bine? O viata avem, decat sa traim prost si in adevar, mai bine fericiti si minciuna! Dar ce om poate fi acela care te priveste in ochi si te minte?


...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu